Comuna Boroaia in cuvinte si imagini. Traditii, istorie, geografie, personalitati, fotografii.

Istoria locului

Dovada locuirii acestei zone din cele mai vechi timpuri este atestata de marturiile arheologice din neolitic descoperite în zona Tolan (Dealul Gri) din vestul comunei. Totusi zona nu a fost valorificata arheologic suficient.

Existenta unui sit arheologic în perimetrul satului Giulesti la punctul numit Temelie (resturile unei biserici ortodoxe contin în incinta sa un mormânt – probabil al ctitorului) care datata cronologic apartine celei de-a doua jumatate a secolului XIV ne îndreptateste sa sustinem ca cel mai vechi sat al comunei este Giulesti. Cel de-al doilea sat ca vechime istorica este Barasti, urmând în ordine Moisa, Sacuta si abia mai târziu satul Boroaia (sfârsitul secolului al XVIII-lea).

Biserica cimitirului din satul Boroaia – declarata monument istoric – dateaza din anii 1802-1805 si a fost ctitorita de preotii Ioan si Petru veniti odata cu transfugii ardeleni. Numeroase nume de familii din comuna întaresc faptul ca aceste familii îsi au originea în Ardeal, cei veniti fiind numiti, probabil de localnici cu numele localitatilor de provenienta (ex: Bârleanu – de la Barla – Bistrita-Nasaud; Monoranu – de la Monor – Bistrita-Nasaud; Corduneanu – de la Cordun – Maramures; Ungureanu, denumire data celor veniti din teritoriul aflat sub stapânire maghiara).

Nu poate fi neglijata nici ipoteza ca unii sa fi ramas chiar dupa expeditia lui Matei Corvin în Moldova (înfrânt de Stefan cel Mare si Sfânt la Baia în 1497). Cei veniti de peste munti s-au asezat de regula în zone compacte de unde si numele unor catune (ex: Ungureni, Corduneni, Sibicheni – dupa porecla de tîptiri fiind la origine sasi).

Faptul ca pe teritoriul actual al comunei erau mosii manastiresti apartinând mânastirii Râsca, mânastirii Neamt si mânastirii Secu si ca stabilirea pe aceste mosii s-a facut cu învoiala mânastirilor, a determinat si denumirea celor doua parti a satului Boroaia respectiv Boroaia Neamtului si Boroaia Râstii. Catunul Nemteni din satul Barasti este numit asa deoarece se afla pe fosta mosie a mânastirii Neamt.

În catastiful samilor tuturor mânastirilor din tara ordonat de Mavrocordat, în Samile Mânastirii Râsca si în Samile Mânastirii Neamt din 1742 apar ca mosii satele Bogoslovu, Bogdanesti, Plopu (pentru Râsca) si Ortesti, Draganesti, Draguseni (pentru Neamt) si de abia în catografia ruseasca din 1744 apare satul Boroaia al celor doua mânastiri este o dovada ca acesti locuitori au venit din Ardeal, mai probabil dupa rascoala granicerilor din Nasaud de la 1762, mai ales din satele Barla si Monor. Emigrarile au fost masive dupa rascoala lui Horia din 1784 iar recensamântul austriac din Bucovina din 1783 releva multitudinea acestor emigranti. Foarte probabil ca emigrantii au avut drept capetenie un Bora, asa cum era obiceiul, care decedând, a obligat la impozite sotia sa, Boroaia.

Cu alte cuvinte, locuitorii satului Boroaia au venit din Ardeal între 1742 si 1774 care constituie doua referinte istorice certe; una (1742) ce nu include Boroaia printre mosiile mânastirilor Râsca, Neamt si Secu, alta ce o include (1774) ca mosii ale acestor trei mânastiri, când capetenia lor, Bora, murind, a ramas birnica femeia lui Boroaia (femininul lui Bora).

Cei veniti de peste munti au intrat deseori în conflict cu localnicii si cu staretia mânastirii Râsca, fapt dovedit de pretentiile acestora cum ca satul „a fost facut de strabunii lor prin curatiri cu toporul în codrul mare”. Documente referitoare la Boroaia le gasim de-abia în recensamintele din 1772, 1773 si 1774 si apoi în catagrafiile si statisticile fiscale de dupa 1800, iar faptul ca numeric populatia a crescut substantial la începutul secolului al XIX-lea, confirma teoria ca în acest interval emigrantii ardeleni s-au stabilit masiv pe aceste meleaguri. Satul Barasti este atestat documentar din timpul lui Petru Rares la 1552, si apoi din timpul lui Alexandru Lapusneanu la 1555, iar satul Giulesti este pomenit într-un uric al lui Eremia Movila din anul 1599.

Cooperaţia

Sistemul cooperatist în Boroaia a luat fiinta în perioada interbelica, ca necesitate de intrajutorare economica între locuitorii comunei. Intitiati si sprijiniti de neobositul Vasile Tomegea, de Neculai Cercel si alti intelectuali, mai multi gospodari de frunte din comnuna s-au asociat în forme cooperatiste pe domenii de activitate economica.

Cooperativa „Moara sateanului”, Cooperativa „Virtutea”, Cooperativa „Banca populara”

Care au functionat concomitent si care în timp au atras membri si din comunele din jur.

Dupa 1945 rolul acestor cooperative s-a diluat, ele au fost nationalizate, pierzându-si menirea pentru care au fost înfiintate, capitalul social si celelalte bunuri iar dupa 1990 Cooperatia de consum judeteana a menevrat aceste fonduri si bunuri dupa bunul plac, multe dintre bunuri fiind vândute pe mai nimic, valorile realizate luând calea unor buzunare proprii, iar ceea ce a ramas se afla în paragina si degradare urmându-se doar profit.

Fanfara

Fanfara din Boroaia este o formatie traditionala a Caminului cultural. Între cele doua razboaie mondiale si dupa, existau în Boroaia doua formatii alcatuite în special din cei care în armata au cântat în astfel de formatii (fanfara Mosneagu si fanfara Maftei). Prin anii ‘80 printr-o donatie de la M.Ap.N, cu instrumente muzicale si sub atenta instruire a dirijorului Kroner pe lânga veteranii ramasi din cele doua fanfare amintite au fost atrasi numerosi tineri care astazi alcatuiesc actuala fanfara, prezenta în numeroase rânduri la manifestarile specifice. Mai recent,prin grija domnului primar, s-a mai obtinut o donatie substantiala de instrumente de la Scoala de muzica militara Bucuresti.

Galerie Foto